miercuri, 20 ianuarie 2010

Trezire

Am atins o stea in trecerea mea in absolut. spre necuvinte. spre poezie. ma miscam nepercepand miscarea. ma transformam fara simturile mele. spre sus, spre jos, spre pretutindeni. spre mine, spre tine, spre stea, spre inauntru, spre inafara. am luat apoi din focul vietii o farama mica - un bulgare minuscul. si m-am nascut. si am crescut mancand materie pana mi-am faurit propriul sistem de a consuma informatie, de a visa, de a crea.


Apoi am schimbat cadrul si mi-am vazut ochii, si mi-am vazut mintea. cine e observatorul? cine sunt eu? cine esti tu? esti gandul, informatia vazandu-se pe sine; tu este actul vederii, esti actul gandului, tu esti in starfundurile clipei. tu esti o stea vie. tu opresti nefiinta si o transformi in fiinta. tu, atat de frumos serpuiesti fara sa te misti decat in mintea ta. si te intrebi cine sunt eu? ca un copil inocent si uituc. tu esti bodhisattva. tu esti cel care se cauta pe sine. tu esti cel care te-ai uitat pe tine. cel care exista indiferent de forma, aforma sau neforma.(etc) tu omule, ai onoarea sa fi fost atins de viata, de focul vietii, de o stea.


Eu sunt calea, adevarul si viata, a spus Iisus. El este fiul omului si fiul lui Dumnezeu. Omul cel ce s-a uitat in trup pe sine, este in esenta cel pur, el este farama din marele foc. el este nimic din nesfarsitul nimic de nicaieri. Nemanifestat si manifestat in clipa ta, omule. uita-te inapoi spre tine si nu mai cauta. crede. poti si cerceta daca vrei. in felul asta vei suferi. bucura-te ca esti manifestat cu un maret tel, si totusi fara tel. tu esti parte din tot ce exista si nu exista. faptul ca traiesti este insasi abstractul din spatele cuvantului "sunt". experimenteaza! traieste clipa cu bucurie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu