M-am mutat

mi-am mutat spaţiul de editare pe wordpress.

Proza spiritual metaforica

Bodhisattva este oricine e motivat de compasiune si cauta iluminarea nu doar pentru sine ci pentru toata lumea. Prin manifestarea gratiei divine, toti cei ce urmeaza a deveni buddha se incarneaza ca fiinte umane. Doar prin experimentarea vietii, o fiinta umana poate deveni bodhisattva si in final buddha.

Bodhisattva este o stare de identificare ce necesita experienta mai multor vieti. Toti oamenii au posibilitatea de a se identifica cu acest aspectul de cautator. De aici mai este "un singur pas" pana la realizarea introspectiva a Eu-lui.

Trupurile fizice sunt avataruri ale manifestarii divine. Dincolo de manifestarea noastra biologica, materiala si temporara se gaseste "aspectul nemanifestat" (potentialitatea) al nimicului. Acesta nu este un complementar in sens strict logic, fiindca nu poate fi conceput decat prin experienta: un neant al infinitatii nemanifestate. Acolo se manifesta Nirvana, Paradisul, Shambala, etc.

Revenirea in starea de nemanifestare este inevitabila. Buddha descria drumul in a sa Sutra a Inimii (Prajnaparamita Heart Sutra - gate gate paragate parasamgate bodhi swaha). Iisus spune ca realizarea imparatiei lui Dumnezeu este posibila doar dupa moarte.

Intruparea organica si biologica permite o experimentare complexa si bogata a manifestarii. Totusi aceasta este doar o oglindire a adevarului, o realitate personala, perceputa prin simturi, emotii, ganduri, spiritualitate. Din punct de vedere uman, manifestarea este realitatea.

Doctrina buddhista (si nu numai) explica fenomenul sinelui material ca potentialitatea (nemanifestarea) experimentand manifestarea. Constientizarea reprezinta calea spre Bodhisattva.

Viziunea ortodoxa: Iisus s-a recomandat ca fiind calea, adevarul si viata. Iar invatatura sa a fost iubirea sau compasiunea (iubirea de aproape, iubirea neconditionata a divinului). Explicarea adevarului a luat diverse aspecte conceptuale in doctrinele spirituale ale lumii. Dar nici una din ele nu poate explica inexplicabilul de dincolo de marea trecere.

Viata nu este ceva ce detinem, ci primim de fiecare data in dar. Manifestarea iubirii si gratiei divine este tocmai materia, viata cu simturi, dureri si placeri, dualitatea perceptiilor si a mintii.

Perceperea duala a realitatii mentale provine din faptul ca viata este o experienta, o vibratie. o oglindire conceptuala a adevarului.

Castaneda descoperea in invataturile toltece concepte ca tonalul si nagualul ca fiind cele doua lumi paralele: cel al lumii materiale si cel al lumii nemateriale. Multiple manifestari ale realitatii erau posibile in viziunea vechilor samani.

Lumea mentala este realitatea noastra obisnuita. Trecerea spre nefiinta nu este un proces in sine. Perceptual este o clipa. o trecere de la timp la absenta timpului. Trecerea este inevitabila. Probabil un ultim gand, o imagine. In cele din urma aceasta se topeste in absolutul de dincolo, nemanifestarea, neinchipuirea.

Sutra inimii

Principiile fundamentale ale buddhismului sunt exprimate în învăţăturile cunoscute ca Inima Marii Sutre a Întelepciunii (Prajnaparamita Sutra). Sensul este, în esenţă că, prin renuntarea la idei preconcepute, opinii, şi ataşări, aveţi posibilitatea să deveniti deschisi la toate minunile din viaţa.

Toate lucrurile sunt goale. Aceasta este realizarea goliciunii. Dar goliciune sau neant nu înseamnă doar nimic. Înseamnă atingerea unei “stări” în care nu mai suntem ataşaţi de nimic, în special propriile percepţii şi idei, pentru a vă putea vedea viaţa clar.

Sutra Inimii:

Avalokiteshvara, Bodhisattva compasiunii, meditand profund asupra Perfectiunii Intelepciunii (Prajnaparamita), privi în jos şi văzu cele cinci skandhas (cele cinci componente ale introspecţiei individuale: corp, percepţii, sentimente, manifestări mentale şi conştiinţă), care erau în esenţa lor goale. Aici, o Sariputra, forma este neant şi neantul este formă; forma nu diferă de neant, neantul nu diferă de formă; orice este formă este neant, orice este neant este formă. Asemenea sunt şi sentimentele, percepţiile, manifestările mentale şi conştiinţa. O Sariputra, tot ce există este însemnat cu goliciune. Nu au început şi nu au sfârşit, nu sunt imperfecte şi nu sunt perfecte, nu sunt incomplete sau complete. Astfel, o Sariputra, în neant nu există formă, nici sentiment, nici percepţii, nici nume, nici concepte, nici cunoaştere. Nu există ochi, urechi, limbă, trup, minte; nu sunt sunete, mirosuri, gusturi, atingeri sau manifestări mentale; nu există ignoranţă sau neignoranţă, nu există bătrâneţe sau moarte şi nici sfârşit pentru acestea. Nu există suferinţă, origine sau sfârşit, nu există cale sau cunoaştere, nu este atingere sau ceva de atins. Nu este nimic de îndeplinit, astfel toţi Bodhisattvas se pot baza pe Prajnaparamita fără îndoială. Fiind fără griji, ei nu se tem. Depăşind orice obstacol, ei ating Nirvana. Toţi Buddha-şii trecuţi, prezenţi şi viitori se bazează pe Prajnaparamita şi trăiesc în iluminarea totală. Prajnaparamita este cea mai măreaţă mantră, cea mai clara mantra, cea mai inalta mantra. Ea este mantra care înlătură toate suferinţele. Acesta este adevarul ce nu poate fi pus la îndoială:

[Gate, Gate, Paragate, Para Sam gate Bodhi svaha]

Plecat, plecat, plecat pe celălalt tărâm, plecaţi împreună, iluminare, slavă!

Lipsa iubirii

Cand nu mai exista iubire intre oameni, sistemul sclavagist functioneaza. Toata lumea imbolnaveste pe toata lumea. Nevoia si situatiile-criza corup pe fiecare om. Sfinti sunt cei care, trecuti prin sistemul social nu isi calca macar o data pe suflet. Toata lumea vede murdaria sufleteasca a societatii si canibalismul existent. Lupta pentru supravietuire se duce la un nivel modern si complex: fara scrupule. De cand ne permite istoria consemnata, adica 2000 de ani am avut 5000 de razboaie. Oamenii sunt ceea ce sunt: drubadurii asasini. Unii corup, altii se compromit si devin corupti, sistemul schioapata, functioneaza pentru cei mai de sus. Puterea corupe, iar puterea absoluta (pe pamant), corupe in mod absolut. Dincolo de idei preconcepute, spalari pe creier marca media, indoctrinari politice si pseudostiintifice, diverse -isme antispirituale, omul biologic este un pradator. Unul dotat cu arme psihice si comportamentale sofisticate. O data cu timpul el a inventat metode noi de a-si palmui aproapele pentru orice avantaj care l-ar ridica mai sus, pe neagra piramida a societatii. Este posibil ca in curand copiii sa piearda orice urma de empatie pentru orice azi se mai considera sfant, drept, uman. Omul nu se naste om. El se naste un animal ce urmeaza a fi umanizat prin cultura. Nu prin orice informatie. Informatia este autoprogramare. Esti ceea ce consumi; atat material cat si informational. Omul a uitat cine este. El a plecat in pribegie de atatea ori, si de fiecare data a uitat de unde vine. A acumulat informatii noi peste cele vechi, programe noi, tot mai sofisticate mai stralucitoare si a uitat cine este.

Daca omul s-a ridicat in doua picioare, ce-ar fi sa creeze un sistem bazat pe iubirea de aproape? ca nimeni sa nu aiba de suferit. Ce-ar fi ca actorii de televiziune si actele lor schizoide sa fie inlocuite cu fiinte a caror dorinta este emanciparea individului si a speciei umane? Datorita naturii sale, omul se afla la mijlocul simturilor sale: caldura si frig, lumina si intuneric, rau si bine, ... si a cuvintelor sale. Fiecare om este ceea ce crede ca este, si astfel devine nu ce vrea, ci ceea ce ii este programat sa devina. aici nu exista nici un paradox. totul se transforma sau evolueaza printr-o inertie superioara intelegerii actuale obisnuite*. cineva mi-a spus ca daca oamenii nu ar fi fost atat de corupti si plini de ura, acum am fi fost ingeri sau cel putin telepati.

Iubiti-va mai mult!

Trezire

Am atins o stea in trecerea mea in absolut. spre necuvinte. spre poezie. ma miscam nepercepand miscarea. ma transformam fara simturile mele. spre sus, spre jos, spre pretutindeni. spre mine, spre tine, spre stea, spre inauntru, spre inafara. am luat apoi din focul vietii o farama mica - un bulgare minuscul. si m-am nascut. si am crescut mancand materie pana mi-am faurit propriul sistem de a consuma informatie, de a visa, de a crea.


Apoi am schimbat cadrul si mi-am vazut ochii, si mi-am vazut mintea. cine e observatorul? cine sunt eu? cine esti tu? esti gandul, informatia vazandu-se pe sine; tu este actul vederii, esti actul gandului, tu esti in starfundurile clipei. tu esti o stea vie. tu opresti nefiinta si o transformi in fiinta. tu, atat de frumos serpuiesti fara sa te misti decat in mintea ta. si te intrebi cine sunt eu? ca un copil inocent si uituc. tu esti bodhisattva. tu esti cel care se cauta pe sine. tu esti cel care te-ai uitat pe tine. cel care exista indiferent de forma, aforma sau neforma.(etc) tu omule, ai onoarea sa fi fost atins de viata, de focul vietii, de o stea.


Eu sunt calea, adevarul si viata, a spus Iisus. El este fiul omului si fiul lui Dumnezeu. Omul cel ce s-a uitat in trup pe sine, este in esenta cel pur, el este farama din marele foc. el este nimic din nesfarsitul nimic de nicaieri. Nemanifestat si manifestat in clipa ta, omule. uita-te inapoi spre tine si nu mai cauta. crede. poti si cerceta daca vrei. in felul asta vei suferi. bucura-te ca esti manifestat cu un maret tel, si totusi fara tel. tu esti parte din tot ce exista si nu exista. faptul ca traiesti este insasi abstractul din spatele cuvantului "sunt". experimenteaza! traieste clipa cu bucurie!

Meditatie

In timp, totul devine altceva. Cand opresti mental observarea lucrurilor sau realitatea din jur, atunci timpul se opreste in universul tau interior. Plutesti in meditatie. Acest lucru se realizeaza nu datorita procesarii realitatii, ci dimpotriva, prin ignorarea ei, linistirea mintii, controlul perfect asupra fluxului mental. odata oprita schimbarea, ochiul interior se indreapta spre sine, realitati personale interioare sau nimic. ideea e de a face ca realitatea obisnuita sa fie imperceptibila. Nu este vorba de o ignorare egotica, ci de una neutra.


Prin elberarea temporara dar completa din mentalul realitatii iar mai apoi prin renuntarea la orice gand idee, stare, se obtine pacea. Petrecand o perioada in starea de meditatie, efortul de a mentine aceasta stare dispare, starile de meditatie profunda putand fi declansate la vointa si tot astfel oprite. Oprirea fluxului mental poate fi obtinuta, controlata la vointa. Prin contrastarea ei cu starea normala a perceptiei se obtine viziunea asupra transformarii permanente. Totul este transformare. daca nu ne transformam, realitatea o sa ne transforme pe noi. Creind realitati corupte riscam sa ne degradam tot mai mult si sa ne creem mereu in viziunea noastra. de ce sa facem asta cand divinul ne-a creat in viziunea Sa?

Realitate

Realitatea este adevarul in interpretarea oamenilor. Fiecare om are o realitatea, o viziune personală asupra vieţii. Realităţile sunt la fel de multe ca si minţile oamenilor. Adevărul este unul singur, reprezentând toată manifestarea.

Realitatea este viziunea noastră mentală asupra unor aspecte ale manifestării ce sunt interpretate în concordanţă cu structura noastră mentală. Oricât de aproape de adevăr ar fi aceste realităţi, niciodată nu vor fi adevărul, întrucât ele sunt distorsionate tocmai prin actul mental. Funcţia mentalului este de a crea noi realităţi pentru propriile noastre persoane. Chiar dacă în urma procesul mental se ajunge la adevăruri acceptabile pentru individul ce efectuează procesul gândirii, adevărul rămâne întotdeauna ascuns. Procesul mental nu este unul controlat, astfel încât mintea crează noi corelaţii între idei până în momentul în care va descoperi o combinaţie verosimilă satisfăcătoare. Mecanismul prin care mintea este în continuă căutare, efectuând corelaţii noi pe baza informaţiilor asimilate este ego-ul. Una din caracteristicile ego-ului este dorinţa de asimilaţie continuă.


Adevărul există pretutindeni, dincolo de mecanismele mentale, fiind manifestarea în forma cea mai pură a conştiinţei divine. Adevărul există pretutindeni, dar nu poate fi cuprins de minte. Porţiuni minuscule ale adevărului sunt recepţionate de organele de simţ, însă în momentul în care mintea intră în acţiune, devenind “observatorul conştient”, adevărul detectat se distorsionează devenind realitate. Astfel porţiunea de adevăr devine realitate personală iar mai apoi colectivă.
Percepţia adevărului este practic imposibilă prin metode mentale. Odată ce mecanismul egotic intră în acţiune, adevărul este dezorganizat în realităţi personale, în versiuni incomplete, neverosimile ale adevărului. Când un fenomen, lucru, persoană, concept, etc este atins de mecanismele mentalului, altfel spus ale gândirii raţionale, atunci, acestea se distorsionează, creind o realitate nouă în mintea individului antrenat în această acţiune. Fiecare realitate nou creată este un produs al unei minţi individuale sau reprezintă media tuturor reprezentărilor mentale ale colectivităţii.


Adevărul este o stare, o experienţă, nicidecum răspunsul la o întrebare. Adevărul poate fi experimentat doar prin eliminarea procesului mental. Percepţia unei mici porţiuni ale adevărului este posibilă mulţumită organelor de simţ ce oferă diferite fragmente ale adevărului. În momentul în care mentalul intervine, analizând şi corelând informaţiile provenite de la organele de simţ, adevărul este transformat în realitate, după propria noastră interpretare. Interpretarea, întotdeauna reală, dar nu adevărată este şi ea un produs al interpretărilor suprapuse, al cunoaşterii logice.
Perceperea adevărului nu este un mecanism cognitiv mental, ci o recepţionare nonmentală a informaţiilor existente. Odată cu procesarea informaţiilor manifestării, adevărul dispare, creindu-se o realitate.
Perceperea adevărului nu poate fi cunoscută ca informaţie ci poate fi doar experimentată. Pentru aceasta, mecanismul interpretativ, egotic al minţii trebuie oprit. Starea este cunoscută ca meditaţie. Ea reprezintă o stare în care gândurile nu mai circulă, nu mai apar idei noi, nu mai există corelaţii şi nici un fel de flux informaţional. Mintea liberă de orice idee sau proces cognitiv, reprezintă modalitatea de percepere a adevărului. Golirea minţii nu reprezintă un mijloc ci este însăşi un ţel. Odată atinsă starea de meditaţie, mintea logică nu doar se odihneşte ci se reorganizează, eliminând falsităţile neconstructive uneori adânc înrădăcinate în personalitatea oamenilor. Totodată, controlul asupra mecanismului logic devine mai puternic, iar cu exerciţiul, ego-ul este domolit. Practica meditaţiei reprezintă pe lângă o practică spirituală profundă şi o modalitate puternică de rezolvare a conflictelor interioare, eliminare a stresului, îmbunătăţire a proceselor cognitive şi logice, percepere mai clară a adevărului, purificare a discernământului, îmbunătăţirea voinţei.

Viata ca un foc

Suntem făuriţi din plasma vieţii şi materia ce o ardem.
Ne naştem ca scântei sau ca limbi de foc şi suntem expulzaţi dintr-un impuls iniţial în ceea ce experimentăm ca viaţă.
Suntem autocreaţi, proveniţi din impulsul vieţii de la parinţi la copii. Ne metamorfozăm cu o forţă vitală de la structura unei celule a carui program este doar sa se hraneasca şi sa se multiplice pana la grandioasele creaturi pluricelulare în care ne regăsim astăzi, dotate cu simturi din cele mai diverse, sisteme cerebrale tot mai complexe, instincte, ratiune si spiritualitate . În tot acest timp deţinem o cantitate uriaşă, explozivă de energie: bioplasma sau plasma vietii.
Creaturile umane sunt desigur adevarate capodopere, in viziunea noastra proprie de înţelegere a lucrurilor. Biologia ne ofera ca studiu viata in sine, sub toate aspectele sale: energetice (biofizica), structurale (anatomia, genetica, biologia celulara), ..
Viata poate fi comparata cu plasma, dar functionanand cu vibratii mult mai subtile.
Spiritualitatea ca si concept este o stiinta totala.


Drumul spre liniste
Atunci cand energia vietii uzeaza trupul organic prin imbatranirea organelor ce il compun, apare tacerea. Cenusa. Trecerea la stadiul de neviu.
Focul vietii se stinge sau paraseste trupul cel material si in cele din urma incapabil de a mai functiona.
Odata ce am ars ce am avut de ars in noi, plasma vietii dispare si ea, nemaiputandu-se propaga. In acest mod, mecanismul inteligentei dobandite de noi oamenii, rezuma cunoaste fenomenul mortii ca o trecere spre nefiinta. Linistea de dupa stingerea focului vital nu poate fi sesizata intrucat nu mai posedam nici simturi, nici emotii, nici mental. Devenirea spre post-fiinta nu poate fi descrisa si nici interpretata deoarece este insasi este lipsa totala. Aceasta stare nedeterminata a manifestarii apare in momentul disiparii totale a bioplasmei. In plan material tot ce mai ramane sunt ramasite organice iar mai apoi anorganice. La nivel macrocosmic, suntem praf de stele, vii cand conditiile devin propice (energia, temperatura, viteza manifestarii scad), apoi anorganice. Cenusa stelelor ramane in spatiu spre dimensiuni inimaginabile ale timpului nostru obisnuit. Spre eternitate.
Totusi lipsa memoriei, a unui mental si a constiintei transforma eternul timpului in nimic, drumul spre o posibila entropie devine clipa. Eternitatea biblica este poate reala, dar in lipsa timpului ea nici nu exista. Cenusa chimica ramasa in urma arderii* este mai devreme (o clipa) sau mai tarziu (o clipa) cooptata in alte structuri de organizare a materiei, energiei si informatiei.

*arderea poate avea diferite planuri vibratorii astfel incat plasma stelelor, a centrelor galactice, oxidarile intracelulare, plasma, vietii se comporta in mod asemanator desi planurile lor de organizare sunt atat de indepartate din perspectiva noastra.

Linistea absoluta poate fi experimentata doar in prezenta mentalului prin contrastul dintre aceasta si "tot" ce exista dincolo. Timpul nu exista din perspectiva extarpersonala, astfel incat transformarile si reorganizarea materiei, energiei si informatiei se repeta la intervale eterne si totusi insesizabil de scurte de timp.

Veriga

Nirvana
0
liniste
nemarginit
freamat
miscare
scanteie
1
vibratie
01
10
muzica
dans
creatie
materie
viata
constiinta
spirit
liniste
0
Nirvana