duminică, 10 ianuarie 2010

Viata ca un foc

Suntem făuriţi din plasma vieţii şi materia ce o ardem.
Ne naştem ca scântei sau ca limbi de foc şi suntem expulzaţi dintr-un impuls iniţial în ceea ce experimentăm ca viaţă.
Suntem autocreaţi, proveniţi din impulsul vieţii de la parinţi la copii. Ne metamorfozăm cu o forţă vitală de la structura unei celule a carui program este doar sa se hraneasca şi sa se multiplice pana la grandioasele creaturi pluricelulare în care ne regăsim astăzi, dotate cu simturi din cele mai diverse, sisteme cerebrale tot mai complexe, instincte, ratiune si spiritualitate . În tot acest timp deţinem o cantitate uriaşă, explozivă de energie: bioplasma sau plasma vietii.
Creaturile umane sunt desigur adevarate capodopere, in viziunea noastra proprie de înţelegere a lucrurilor. Biologia ne ofera ca studiu viata in sine, sub toate aspectele sale: energetice (biofizica), structurale (anatomia, genetica, biologia celulara), ..
Viata poate fi comparata cu plasma, dar functionanand cu vibratii mult mai subtile.
Spiritualitatea ca si concept este o stiinta totala.


Drumul spre liniste
Atunci cand energia vietii uzeaza trupul organic prin imbatranirea organelor ce il compun, apare tacerea. Cenusa. Trecerea la stadiul de neviu.
Focul vietii se stinge sau paraseste trupul cel material si in cele din urma incapabil de a mai functiona.
Odata ce am ars ce am avut de ars in noi, plasma vietii dispare si ea, nemaiputandu-se propaga. In acest mod, mecanismul inteligentei dobandite de noi oamenii, rezuma cunoaste fenomenul mortii ca o trecere spre nefiinta. Linistea de dupa stingerea focului vital nu poate fi sesizata intrucat nu mai posedam nici simturi, nici emotii, nici mental. Devenirea spre post-fiinta nu poate fi descrisa si nici interpretata deoarece este insasi este lipsa totala. Aceasta stare nedeterminata a manifestarii apare in momentul disiparii totale a bioplasmei. In plan material tot ce mai ramane sunt ramasite organice iar mai apoi anorganice. La nivel macrocosmic, suntem praf de stele, vii cand conditiile devin propice (energia, temperatura, viteza manifestarii scad), apoi anorganice. Cenusa stelelor ramane in spatiu spre dimensiuni inimaginabile ale timpului nostru obisnuit. Spre eternitate.
Totusi lipsa memoriei, a unui mental si a constiintei transforma eternul timpului in nimic, drumul spre o posibila entropie devine clipa. Eternitatea biblica este poate reala, dar in lipsa timpului ea nici nu exista. Cenusa chimica ramasa in urma arderii* este mai devreme (o clipa) sau mai tarziu (o clipa) cooptata in alte structuri de organizare a materiei, energiei si informatiei.

*arderea poate avea diferite planuri vibratorii astfel incat plasma stelelor, a centrelor galactice, oxidarile intracelulare, plasma, vietii se comporta in mod asemanator desi planurile lor de organizare sunt atat de indepartate din perspectiva noastra.

Linistea absoluta poate fi experimentata doar in prezenta mentalului prin contrastul dintre aceasta si "tot" ce exista dincolo. Timpul nu exista din perspectiva extarpersonala, astfel incat transformarile si reorganizarea materiei, energiei si informatiei se repeta la intervale eterne si totusi insesizabil de scurte de timp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu